ISCUS'INTĂ, iscusinţe, s.f. Îndemânare, dibăcie, pricepere; p. ext. talent, artă. - Iscusi + suf. -inţă.
Sursă : DEX'98 (15736)  - valeriu

ISCUS'INTĂ s. 1. v. îndemânare. 2. v. ingeniozitate. 3. v. măiestrie. 4. v. inteligenţă.
Sursă : Sinonime (188330)  - siveco

iscus'inţă s. f., g.-d. art. iscus'inţei; pl. iscus'inţe
Sursă : DOR (254526)  - siveco

ISCUS'INT//Ă ~e f. Calitatea de a fi iscusit; îndemânare; dibăcie; abilitate. /a iscusi + suf. ~inţă
Sursă : NODEX (339369)  - siveco